wine and knives

daca cumva esti dintre cei care adopta rezolutii in ianuarie - o sa fac mai mult sport, o sa fiu mai in forma, o sa slabesc si tot asa - pana acum ar fi trebuit ca deja sa fi abandonat lupta pentru ca na, e aproape februarie. si februarie nu e luna buna de rezolutii. jumatate dintre cei pe care ii cunosc se inscriu aici.

cealalta jumatate se imparte in doua: sunt cei care si-au impus rezolutiile de inceput de an, dar sunt mai ambtitosi si continua lupta si mai sunt cei pentru care nu conteaza ce zi, luna sau an si care tin cu tot dinadinsul sa manace sanatos, sa faca sport, sa se simta bine.

pentru ca vreau sa cred cu tarie ca fac parte din ultima categorie, desi imi cam lipseste constanta, mesele de seara trebuie sa fie mai usoare, mai echilibrate si sa nu includa nicicum vreo forma de alcool. daca ai impunerile astea atunci dorada cu dovlecei pica ca nuca in traista copiilor care vin cu mos ajunul cand afara viscoleste.

practic aici nu-i nici-o reteta de dezvaluit ci mai mult o idee de ce sa manaci daca vrei o cina usoara si rapida. ti-as fi spus si cu ce vin se potriveste insa mai mult imi fac sange rau. hai, pofta buna.

ingrediente: pentru doua persoane. timp de pregatire: 30 de minute.
- doua dorade
- 3-4 dovlecei
- 3 catei de usturoi
- ulei de masline
- sare
- oregano
- 4 felii de lamaie
- doua foi de copt

dorada "en papillote" cu dovlecei la gratar- speli bine pestii, ii sarezi din belsug. mai sareaza-i odata pentru ca la peste sarea nu e niciodata indeajuns. umple-i cu cate doua felii de lamaie
- pe fiecare foaie de copt aseasza cate un peste, ruleaza-l, inchide sulul la capete, leaga-l cu ata
- da pestii la cuptorul incins la 200 de grade timp de 25 de minute
- taie dovleceii felii subtiri si lungi si pune-le pe un grill foarte bine incins
- cand sunt gata unge-i cu ulei de masline si presara usturoi ras, oregano si sare
- scoate pestii din cuptor, pune-i pe farfurie si stropeste-l cu putin ulei de masline

zilele astea, ca sa ma mentin in forma, ma ajuta si vecinii. pe langa cele trei zile de squash de saptamana asta, care-s grele, ca-s cu trezit la 6.30 dimineata, am mai primit in dar de la vecini , 4-5 dezapeziri nocturne.

seara dezgrop un loc de parcare, a doua zi il gasesc ocupat si uite-asa bag brate, spate si chiar si ceva picioare, mai des decat m-ar fi lasat constiinta sa ma duc la sala. noroc cu vecinii.

intr-una din seri un vecin mi-a urat o tuica fiarta cu pomana porcului, ca merge, dar i-am spus ca ar fi pacat sa anulez atat amar de exercitiu fizic cu porcarii si alcool si-am facut scoicile astea cu usturoi, hribi si patrunjel ceea ce va urez si voua.

desi ai sa-mi spui ca asta-i mancare de malul marii si nisip fierbinte, ma jur ca merg minunat si la cod rosu de vant si zapada. pofta buna.

Scoici cu hribi, usturoi si patrunjel

Ingrediente:
Pentru 2 persoane. Timp de preparare: 30 min.
- 1 kg de scoici proaspete
- 500g hribi proaspeti
- 4 catei de usturoi
- 200g vin alb sec
- 50g unt
- 2 legaturi de patrunjel
- Sare de mare
- Piper proaspat macinat

Preparare:
- Seteaza cuptorul la programul half steam la temperature de 130 grade Celsius daca ai cuptor electrolux cu aburi. daca ai cuptor normal, pune o cratita cu apa sub tava cu scoici si seteaza-l tot la 130C.

- In tava adanca a cuptorului pune scoicile impreuna cu un pahar de vin alb, 25 de grame de unt, usturoiul si o legatura de patrunjel tocata marunt pentru 25 de minute. Condimenteaza cu sare si piper.
- Intre timp caleste cipercile taiate bucati mari intr-o tigaie cu restul de unt si 2 catei de usturoi tocati marunt. Potriveste de sare.
- Scoate scoicile din cuptor si elimina-le pe cele care nu s-au deschis.
- Pune ciupercile calite peste scoici si amesteca totul bine.
- Pune in farfurii si condimenteaza totul cu patrunjel proaspat si sare.

azi am vazut viitorul buctariei. nu, nu este bucataria moleculara sau vreo alta tehnica avansata care ar necesita cine stie ce masinarii in bucataria ta. nu sunt nici tuburile de pasta de dinti din vizitatorii pe care le bagai intr-un cuptor minune si de unde scoteai orice fel de mancare iti imaginai.

e un proiect dezvoltat de IBM care poarta numele de cognitive cooking. IBM a infiintat un departament format din trei bucatari cu stele michelin si experienta in bucataria moleculara pe care i-a pus sa lucreze cu supercomputerul watson.

superocmputerul watson are o lista uriasa de ingrediente, majoritatea retetelor existente din mai toate tarile lumii, informatii despre compozitia moleculara a fiecarui ingredient si posibilitatea de a invata din experiente. bucatarul alege ingredientul principal, tipul de produs pe care-l vrea iar supercomputerul analizeaza informatiile si ofera retete noi cu ingrediente compatibile din punct de vedere al gusturilor.

un bucatar are in cap un numar limitat de ingredinete si e dotat cu o experienta pe care se bazeaza cand inventeaza un nou fel de mancare. astfel rezultatele muncii bucatarului se pot invarti intr-un cerc relativ restrans. supercomputerul pe de alta parte are in memorie toate ingredientele din lume si le poate asocia conform regulilor create de toti bucatarii din lume care au creat vreodata vreo reteta.

astfel se ajunge la rezultate pur si simplu uimitoare. iar pentru ca rezultatele sa fie validate de publicul larg, IBM a pus pe strazi si un simpatic food truck care se plimba prin america testand conceptele prin gura oamenilor obisnuiti.

cum iti suna caymanian plantain dessert - combinatie interesanta de plantain, chilly, papaya, portocala, lime, nucsoara, unt si lapte ?

dar swiss-thai asparagus quiche - un quiche cu sparanghel, praz, feta, gruyere, lemongrass, curry, coriandru si patrunjel?

conform supercomputerului turkish bruschetta ar arata cam asa: paine prajita unsa cu ulei, vinete japoneze facute pe jar si condimentate cu sumac, oregano si busuioc peste care se presara morcovi rasi, marinati in prealabil cu cumin, paprika ungureasca si sumac.

imaginatie fara limite! imi place sa cred ca peste cativa ani vom avea o aplicatie de tableta careia ii vom spune ingredientele principale si care in urma unui calcul facut in cloud o sa ne intoarca o reteta inventata de computer. vei manca mereu altceva si nu te vei plictisi niciodata.

plus ca ai putea sa ii dai cateva limitari computerului: vreau ca mancarea sa nu depaseasca X calorii sau sa nu contina sare, sau sa fie ok pentru diabetici.... nu-i asa ca ar fi misto?

un alt avantaj ar fi ca poti folosi echipamentele pe care le ai deja in bucatarie spre deosebire de bucataria moleculara unde toate echipamentele tale din bucatarie sunt complet nefolositoare.

nici macar nu-ti trebuie cine stie ce extra-talente sau scoli de bucatar sa prepari toate lucrurile astea de unde rezulta un alt avantaj: usor accesibila maselor mari de oameni.

eu cred ca asta e viitorul: cu aceleasi ingrediente si cu aceleasi ustensile vom creea infinite retete noi (din care probabil ca unele se vor impune la nivel mondial - gen pizza, kebab).

tu ce parere ai ?

merge si vara si iarna, poti sa-l mananci si singur dar poti sa faci o si duzina daca ai multi invitati. micutul pui pe numele lui frantuzesc, coquelet, nu-i altceva decat un pui mai mic (5-600 de grame). carnea frageda, timpul redus de preparare si aspectul fatzos sunt atuurile acestui puisor. mie-mi place sa-l fac fie intreg la cuptor fie despicat pe din doua si facut la gratar. daca-i pui alaturi si un roze bine racit se cheama ca ai o masa pe cinste. hai noroc!

Ingrediente:
Pentru 1 persoana. Timp de pregatire: 1 ora. Grad de dificultate: 3 din 5
- 1 coquelet
- Sare, piper, boia, piper, cimbru proaspat
- 100 gr unt
- 6 salote
- 1 mar curatat de coaja si seminte
- 100 g smantana dulce
- 4 cepe mari
- 3 morcovi
- 3 pastarnaci
- 50 ml vinars
Coquelet cu legume si sos de mar:
Pentru sosul de mere:
- Topeste 50 g de unt intr-o tigaie si caleste in el salotele taiate marunt
- Taie si merele zaruri si adauga-le in tigaie. Potriveste de sare
- Adauga 3 linguri de apa si soteaza pana cand apa se evapora si merele s-au inmuiat
- Varsa continutul tigaii intr-un robot, adauga smantana si fa un sos fin. Potriveste de sare.
Pentru coquelet:
- Seteaza cuptorul la quarter steam Ia 200 de grade celsius daca ai cuptor electrolux sau pune o tavita cu apa intr-un cuptor fara abur si seteaza-l la 200 de grade celsius- Amesteca 50 g unt cu sare, boia, piper, cimbru si unge puiul cu amestecul asta si pe afara si pe interior
- Taie morcovii si pastarnacul in 4, pe lung. Taie ceapa in 4
- Pune legumele in tava, unge-le cu ulei de maline si condimenteaza cu sare, piper si cimbru proaspat
- Pune puiul peste legume si da-l la cuptorul incins timp de 40 minute.
- Scoate puiul si legumelepe o farfurie
- Pune tava in care ai facut puiul pe aragaz, toarna 50 ml de vinars si amesteca viguros. Peste sosul format, toarna sosul de mere si scade-l timp de 5-6minute. Gusta si potriveste de sare.
- Toarna sosul peste lgume sau pune-l alaturi intr-o sosiera. pofta buna.

gazpacho cu ceee? cu zmeura(tks fit foodie family). da, ai auzit bine zmeura. fructele acelea acrisoare de padure merg mana-n mana cu rosiile de gradina si intra frumusel in robot unde zbaaar-zbaaaaar se transforma intr-un minunta gazpacho. care gazpacho are nevoie de minim o ora la frigider cat sa se infrateasca aromele si sa se raceasca corespunzator.

nimic nu-nvinge mai bine zaduful de la pranz decat un gazpacho rece urmat apoi de-o felie de pepene rosu cel putin la fel de rece. daca-ti spun ca-i gata in cinci minute ar trebui sa te conving sa-ncerci, nu?

ingrediente:
pentru 2 persoane. timp de preaprare - 5 minute + 1 ora la frigider
- 4 rosii barosane dezpielitate
- jumatate de kilogram de zmeura
- 4 castraveti curatati de coaja
- 2 cepe potrivite
- un ardei capia rosu
- 50 ml ulei
- 2 linguri de aceto balsamico
- sare

gazpacho cu zmeura
- arunca totul in robot si mixeaza bine
- gusta potriveste de sare si otet
- da la frigider macar o ora.

de felul meu nu-s lenes si deobicei dupa fiecare masa imi spal farfuriile. chiar in unele discutii avute cu prietenii mei respingeam clar o masina de spalat vase. ba ca n-am un' s-o pun, ba ca-i scumpa, ba ca papa curent si detergenti scumpi. imi gaseam singur motive sa nu o cumpar.

acu' ca m-am mutat intr-un apartament mai mare, n-am mai avut scapare si super masina de spalat vase AEG XXL de 15 seturi de vase si-a facut loc intre chiuveta si aragaz.

de cum i-am dat drumul m-a convis ca nu-i smecherie mai mare in bucatarie decat masina de spalat vase. stai frumos si te uiti la meci iar asta mica toarce silentios si-si face treaba de zece ori mai bine ca orice gospodina.

stii locul ala intre maner si tigaie unde se aduna ulei ars? dar tava aia care-i arsa pe fund? sau bolul de la storcatorul de fructe care-i cam portocaliu de ultima oara cand ai stors morcovi. ei bine dracia asta de masina de la AEG le face de zici ca-s noi!

cuvinte puse pe hartie ai sa-mi zici. asa-mi spunea si mama la telefon cand ii povesteam. mama, care e obsesiv-compulsiva cand vine vorba de spalat vase. spala tot pana la epuizare cu soda caustica, cu spirt, cu alcool , cu zeama de lamaie cu orice pana ii iese ei cum trebuie.

ultima oara cand a venit pe la mine mi-a zis sa nu mai pornesc masina ca spala ea paharele, ca le spala mai bine.

ha, provocare am zis! si-am bagat paharele la masina la programul ala scurt de 30 de minute. paharele au iesit perfect spalate si uscate, cristaline fara o pata de calcar. le-a cercetat, le-a intors pe toate fetele, le-a mirosit, le-a pipait si- dat verdictul: le spala mai bine ca mine. mai tarziu cred ca am auzit-o soptindu-i tatei daca cumva ar merge si la ei macar una mai mica.

Curierul grasut baga capsorul sfios in birou precum vecina de la trei cand se duce la administratia blocului. Se poate? Am o scrisoare si un pachet de la Cabral pentru tine.

Pen’cine? Pentru mine? Hait, zic! Desi m-ascund cum trebuie dupa monitor sa vezi ca ma loveste isteria cu gheata, ligheane si galeti. Dar nu, am noroc. Pe pachest scrie “Lay’s ghiceste-i numele”

In misiva, Cabral ma anunta ca Lay’s lanseaza 3 retete secrete si ca el si Puya le-au primit in avanpremiera – tre’ sa stii campania cu Puya si Cabral, nu? – dar nu-i chip sa le bangheasca motiv pentru care fiecare si-a facut o echipa de 5 oameni care sa-l ajute sa identifice mintenas retetele. Iar eu, ca om cu gusturi antrenate sunt invitat sa-l ajut sa castige competitia.

De gustat le-am gustat pe toate insa treaba nu-i asa simpla cum crezi. Io-te astea-s pungile:

Am io o idee cam ce-ar fi fiecare insa parca nu-s sigur-sigur ca le-am nimerit. Acu’ e mandria mea de specialist in joc. Tre’ sa rezolv dilema.

In treaba asta nu sunt singur, ci in echipa cu: Andreea Ibacka , Andrei Crivat, Andi Carlan, Andreea Stan; echipa cu care tre’ sa concepem trei retete care sa se apropie cat mai mult de retetele noilor Lay’s. Cooking session-ul se va desfasura la Covasna, pentru a gati chiar cu cartofii crescuti special pentru chipsurile Lay’s. Ferma lu nea Peter de unde vom lua cartofii pentru gatit, este una din fermele care cultiva acesti cartofi. Este ca te-am facut curios? Io unul sunt si abia astept sa vad daca cartofii astia sunt diferiti de astia de aia de la piata.

Acu’ sunt sigur ca voi castiga pentru ca imi doresc mai mult victoria dar mi-e frica sa nu tina arbitru cu ei ca ma azuit ca e unu tzacanit : crazy mother cooker.

Ne auzim de la Covasna. Over.

... am zis noi de cu seara animati de focul gratarului, palinca ungurului si de un cabernet sauvignon de dealu mare: Lay's pui curry, Lay's supa de ceapa si Lay's pizza pepperoncini.

mandri nevoie mare ca vom castiga provocarea Lay's, dis de dimineata am plecat la ferma lui Peter sa culegem cartofii aia buni din care se fac chipsurile.

stiu, aia nu-s cartofi e palinca dar la toti ni-i greu de dimineata. cu ~~palinca~~ caldura-n suflet am pus mana la treaba si-am cules mintenas cartofii in echipa completa: Cabral cel capitan si coechipierii Andreea Ibacka, Andreea Stan, Andi Carlan si Razvan Dragos.

de-aici in colo povestea ia o intorsatura mai placuta (mie) pentru ca ne-am indreptat spre locul unde am gatit cele trei retete. iar locul se numeste muzeul etnografic Haszman Pal din Cernat, o adevarata oaza de liniste si frumos pe care ar trebui neaparat sa o vizitezi si tu.

m-am simtit mai increzator cand am vazut plitele si cuptoarele Electrolux cu care gatesc acasa de mai bine de 2 ani...

... si-am prins si mai mult curaj cand l-am simtit pe Puya, capitanul echipei adverse, ca trage cu urechea la sedinta noastra tehnica (a se citi cand bagam pe sub nas niscaiva aperitive)....

... si numai interventia inspiratului mc Bogdan Nicolai i-a mai domolit pe cei doi capitani pusi pe harta.

cum credeti ca au gatit cinci oameni care nu se cunosc off line (sau ma rog, se conosteau doar on-line)? va spun eu: impecabil. se pare ca nu numai palinca uneste ci si gatitul!

ca om cu experienta in gatitul cu public - aici e partea unde ma dau mare - m-am erijat in capitan de echipa si-am impartit fiecaruia task-uri simple astfel incat nici unul sa nu simta presiunea rezultatului final si sa aiba sentimentul ca face o treaba tare simpla. tre' sa recunosc ca Andi n-avea nevoie de niciun ajutor, dar la asta ma asteptam ca de, e jucator vechime pe terenul cu cuptoare.

mie, spre exemplu, mi-a revenit sarcina simpla sa tai un lighean de ceapa, lucru pe care l-am executat stabilind doua recorduri: cel mai rapid blogger-tocator de ceapa din curtea muzeului si cele mai multe lacrimi varsate, depasind lejer recordul anterior detinut de privitoarele de la sclava isaura.

uite cam asa arata echipa Cabral cand am scos Pizza Pepperoncini din cuptor:

veselie, nebunie, maretie. mai ales ca echipa Puya inca se zbatea nevolnic printre castroane cu cartofi si pungi cu faina.

puiul nostru indian nu stia nici o boaba in dialectul hindi insa le-a luat maul si celor din juriu.

un pic picant, zemos in mijloc, se asorta de minune cu cartofii facuti direct pe gratar si sosul racoritor de iaurt cu usturoi si patrunjel. ne-bu-nie.

cu supa de ceapa am facut furori. cei din juriu, ba chiar si mc-ul! isi doreau sa se traga in poza cu noi. aici mi-am zis eu: gata, am castigat! se zvonea chiar ca supa noastra de ceapa e cel mai bun preparat al zilei.

dupa jurizarea echipei lui Puya - Cristi, Alina, Isabela, Andrei mi-am dat seama ca juriul e manjit cu usturoi ca prea repede schimba corabiile.

mda. la final juriul s-a cotit, s-a invartit, a jurizat, a calculat si-a zis ca da, e bun ce-am gatit, ca ne-a apropiat un pic la pizza (echipa Cabral) si un pic la cartofii frantuzesti(echipa Puya) dar ca nu prea am ghicit retetele Lay's.

la naiba, acum chiar nu mai am nicio idee. daca stii tu ce retete ar putea avea noile Lay's intra pe www.retetelays.ro si da-ti cu parerea, nu de alta, dar poate castigi premile alea mari de 25.000 de lei.

sau o idee de pranz rapid. 15 minute sau cel putin asa am intentionat pana am varsat pastele fierte in chiuveta cand le scurgeam.

eram in situatia aia ciudata cand ma gandeam sa le iau din chiuveta si sa le pun in farfurie ca poate nu au nimic sau nu! esti tampit! poate fi detergent in chiuveta nu vrei sa mananci detergent! rahat! trebuie sa o iau de la capat, si-mi era foame si deja salivam gandindu-ma la cat de bune trebuie sa fie.

cu glandele salivare pe on m-am apucat sa fierb din nou alt rand de paste recitand in gand cele 18563 de injuraturi pe care le cunosc.

daca nu esti tolomac ca mine, zau ca farfuria e gata in 15 minute daca te organizezi si folosesti ordinea operatiilor. citeste mai jos reteta sa vezi ce si cum. pofta buna.

paste cu pomodori secchi, broccoli si carnati

Ingrediente:
Pentru 1 persoana flamanda care a fost la sala. Timp de preparare: 15 min.
- 80 gr paste - eu am folosit spaghete.
- 1 broccoli
- 10 pomodori secchi
- 1 carnat taranesc bine uscat de la Cutitul Iscusit
- 1 lingurita de pepperoncini sau cat te tine pipota
- 2 catei de usturoi,
- sare si piper dupa gust

Preparare:
- pune doua oale mici cu apa la fiert in care adauga jumatate de lingurita de sare
- cand apa bolborseste adauga broccoli intr-una si blancheaza-l timp de 3-4 minute
- in cea de-a doua oala adauga pastele si fierbele al dente - dupa cum scrie pe ambalajul lor
- concomitent cu apa pe care o pui la fiert, pune intr-o tigaie incinsa carnatul taiat rondele impreuna cu rosiile uscate maruntite
- scurge broccoli de apa
- adauga usturoiul si pepperoncini in tigaie impreuna cu broccoli
- scurge pastele de apa si adauga-le in tigaie. amesteca consistent cat sa se intrepatrunda bine aromele.

mi-a ramas adanc intiparit pe creieras. cateodata visez sa ma duc la londra numai pentru el. imi trimit toti prietenii sa viziteze piata cu pricina numai ca sa traiesc si eu inca odata fericirea prin papila lor.

mi-am zis de 100 de ori ca maine-l fac insa maine e oricand, stii si tu. ei bine in weekendul asta s-a intamplat. de cu seara, una bucata rata a fost macelarita, frecata serios cu sare si piper si aruncata miseleste intr-un slow cooker. acolo a suferit de cald vreme de vreo 12 ceasuri. la treapta low - sau cea mai mica de la slow cooker-ul tau.

dimineata ma visam cel putin un ludovic mai mic si dadeam sa chem slujitorii sa-mi aduca papuci ca sa vaz de unde vine mireasma asta in apartamentele regale. cand m-am trezit partea buna inca era: mirosul. la naiba, as inventa deodorante de bucatarie cu mirosul asta! barbatii ar veni mai repede de la crasma si copiii ar sparge ipadurile de coltul mesei tipand ca le e foame.

ca sa fie treaba treaba si senvisul desavarsit am tras repede si o paine alba cu iaurt. repede vorba vine ca a durat vreo trei ore. asta-i supliciu suprem de foodie. sa stai cu rata cea mirositoare langa tine si sa nu o poti manca. ma taiau transpiratii reci si glicemia-mi era cazuta pe jos. dar ma tin tare, am vointa ...

pana sa iasa painea am facut rata praf cu doua furculite. motiv ca sa ....gust pe furis. haoleu cat de buna e! mori! iti vine sa mananci intr-una ca prostu' ...

ritualul e asa: am pus un cabernet vechi in pahaaaaar, am uns uusoooor painea cu o lingurita de mustaaaar, apoi am asezat iiincet niste castraveciori muraaaaati peste care am presarat un strat generos de franjuri de raaaaata.

dupa care am inceput sa-l halesc ghebos repede-repede, uitandu-ma-n spate sa nu cumva sa vina cineva sa-mi-l ceara. grasimea-mi curgea in barba, pe maini, pe paharul de vin, pe masa si peste zambetul meu fericit. ooooo, da. cor de ingeri pe ceru' gurii cum ar spune prietenul G.

ingredinete:
pentru 6 persoane. timp de preparare 12-14 ore.
- o rata intreaga
- sare, piper, o capatana de usuroi intreaga
- 400g grasime de rata - se gaseste de cumparat la borcane
- paine alba, proaspata, pufoasa.
- cateva linguri de mustar frantuzesc
- castraveti murati

borough market duck confit sandwich
- taie rata bucati. pune-o intr-un slow cooker impreuna cu grasimea de rata si capatana de usturoi, la pozitia low timp de 10-12 ore sau pana cand carnea cade de pe os foarte usor
- scoate carnea de rata din slow cooker si fa-o fasii cu 2 furculite
- unge niste paine proaspata cu putin mustar
- pune niste felii de castraveti murati taiati pe lung peste paine
- pune o mana de carne de rata
- neaparat sa ai un vin rosu si sec aproape.

barosani si madmoazele e rost de excursii. una pe saptamana la alegere intr-una din destinatiile din titlu. plus 1000 de lei pe zi. plus 3 premii mari a 25.000 de lei. e, va bagati?

tot ce trebuie sa faci e sa mananci neshte chipsuri Lay's si sa ghicesti care e reteta. deja Puya si Cabral au inceput sa dea indicii.

Post by Lay's Romania.

in calificari, echipa Cabral a mizat pe reteta de pizza peperoncini ceea ce s-ar potrivi cu Italia insa juriul ne-a zis ca ne-am apropiat foarte mult dar nu am ghicit exact. poate ai tu mai mult fler.

certitudini avem: Italia. banuieli sunt: pizza pepperoncini e pe aproape. nu mai ramane decat sa bagi niste chipsuri cu reteta secreta B si sa ghicesti reteta. ia in calcul ca trebuie sa contina si ingredientele astea: rosii, ceapa, branza, patrunjel, piper, ardei iute.

daca crezi ca te-ai prins intra pe www.retetelays.ro si inscrie-te. apoi fa-ti bagajul si pregateste-te sa alegi: Pisa, Atena, Paris sau Barcelona?

io as lua clar Barcelona.... sau poate Paris ca e misto pe vremea asta. in Atena e si mai cald ... greu si cu alesu' asta. parca-i mai usor sa ghicesti reteta.

cand scriu randurile astea ma gandesc pe unde sa o iau sa ajung la un magazin cu fructe de mare sa repet grozavia. numar in cap semafoarele si optimizez ruta in functie de trafic si de ora. pentru ca da, vreu sa o fac din nou.

practic e o variatie a retetei de pulpo a la galega in care si-a bagat coada un card de creveti. metoda e simpla si are mai multe etape: fierbi carcatita, fierbi cartofii, le mermelesti cu ulei de masline, sare de mare si multa paprica afumata si le dai la cuptor. la sfarsit vari si crevetii in combinatie.

deschizi un pinot grigio sec sa duci la vale minunatia. aleluia!

ingrediente:
pentru 2 persoane. timp de prearare: 1 ora
- o caracatita medie(cam 1kg)
- 20 de cozi de creveti
- 3 cartofi mari
- 1 ceapa
- 3 catei de usturoi
- 1 frunza de dafin
- ulei de masline extravirgin, sare, pimenton(un fel de boia afumata) sau boia

carcatita & creveti in stil spaniol
- pune o oala cu apa la fiert
- curata sacul caracatitei si indeparteaza "ciocul"
- bate caracatita usor cu un ciocan de snitele. daca in prealabil a fost congelata nu mai e nevoie sa o fragezesti. congelarea-decongelarea face acelasi lucru cu ajutorul diferentelor de temperatura. - tine caracatita de cap si scufund-o de cateva ori in apa oparita, ca sa se increteasca frumos tentaculele.
- pune caracatita la fiert molcom impreuna cu o frunza de dafin, ceapa taiata in doua, cateii de usturoi, sare si boia afumata.- separat pune cartofii taiati cubulete, cu tot cu coaja intr-o alta oala la fiert. nu vrei sa-i fierbi prea mult, vrei sa ramana destul de fermi.
- teoria spune ca se fierbe cam o ora pe kilogramul de caracatita insa eu va spun ca e mai bine sa o incercati din cand in cand cu furculita pentru ca e foarte posibil sa se faca mai repede. dupa ce e gata, se zice ca e bine sa o lasi sa se raceasca in zeama in care a fiert.
- intr-o tava pune cartofii si caracatita la cuptor nu inainte de a-i manji cu ulei de masline, boia afumata si sare.
- da tava la cuptorul inncins la 200 de grade vreme de 15 minute. arunca si crevetii in tava si mai lasa-i 7-8 minute.

... ghicesti noile retete Lay's. mai simplu de atat ce poa' sa fie? hai sa-ti mai dau un indiciu. reteta secreta C este: branza rasa. uite mai jos clipul cu indiciile retetei secrete C.

Post by Lay's Romania.

pe 2 noiembrie nu sunt numai alegerile prezidentiale ci si noi dezvaluiri de indicii. stai cu ochii pe www.retetelays.ro si pe pagina lor de facebook sa vezi unde si cum iti vor dezvalui noile indicii.

nu stiu daca echipa cabral a nimerit la fix reteta C insa tare buna a fost supa noastra de ceapa cu branza si cascaval.

vezi ca-s reduceri mari zilele astea la valize. pune mana si ia-ti una noua ca de ghicit ghicesti sigur ca amu e tare simplu. gusti, ghicesti, castigi.

adicatelea doua tipuri de scoici care nu cresc pe la noi nicicum, asa ca nu te astepta sa stiu cum le-ar zice pa limba regateana. treaba asta am gatit-o io acum cateva zile cand Electrolux mi-a trimis o provocare sa gatesc ceva cu scoici. si-au facut ei un plan ca in fiecare luna sa foloseasca un ingredient secret , ingredient caruia nu i-am dat atentia cuvenita.

nu mica mi-a fost mirarea cand, citind infograficul lor am aflat ca 100 de grame de scoici contin peste jumatate din doza zilnica recomandata de proteine, pe cand carnea de vita contine numai 28%. poftim? da, auzi bine. umila scoica bate la fund mai celebra friptura de vita. asa ca daca maine te duci la sala stii unde gasesti proteina aia buna.

iata si infograficul, poate te mai intereseaza un alta. citeste-l, sigur vei mai afla ceva nou:

din infografic aflam reteta de risotto cu apa de scoici a chefului italian Fossaceca din San Salvo insa daca e sa vorbim de risotto cu scoici am si eu o reteta care face furori. asa ca ia si compara reteta mesterului italian cu reteta mea si zi-mi care-i mai buna.

prima si cea mai mare diferenta intre cele doua retete este ca eu folosesc peste o sticla de vin. jumatate in oala, jumatate in pahar. cum sa faci risotto fara sa bei cateva pahare de vin alb aburite... e o blasfemie, orice italian stie asta. eee, ca-mi creste si tensiunea, zau! hai noroc! si pofta buna!

Ingrediente: pentru 4 -6 persoane. timp de preparare:1 ora
- 1kg de vongole
- 2kg de fasolari
- 4 linguri de ulei de masline
- 6 catei de usturoi
- 1 ardei cat mai iute
- 400ml vin alb sec
- 50g unt
- 1 ceapa mare tocata fin
- 400gr orez arborio
- zeama de la o jumatate de lamaie
- sare si piper

risotto cu vongole si fasolari- fa o supa de scoici asa: caleste in uleiul de masline usturoiul si ardeiul iute - tocati marunt. adauga scoicile si vinul,sare si piper. da focul la tare si acopera cu un capac. adauga inca 400ml de apa si lasa sa dea in fiert. opreste focul.
- deja ar trebui sa ai o supa extrem de aromata si in casa sa miroasa ca in italia. pana acum ar fi trebuit sa bei macar un pahar de vin. arunca scoicile care nu s-au deschis, strecoara zeama si pune-o deoparte. culege carnea de la majoritatea scoicilor, mai pastreaza cateva de decor.
- topeste untul intr-o cratita inalta de risotto precum cea din poza. caleste ceapa tocata marunt. adauga orezul si amesteca energic. caleste orezul 3-4 minute in unt. adauga inca un pahar de vin. pana acum ar fi trebuit sa mai bei cel putin un pahar.
- dupa ce orezul a inghitit vinul si tu inca un pahar, adauga treptat cate un polonic de supa pana cand orezul absoarbe toata supa sau pana cand devine al dente.
- la final, opreste focul, adauga carnea scoicilor curatate si amesteca bine. pune peste risotto restul scoicilor necuratate. daca nu esti ametit bine acum inseamna ca ai gresit ceva. data viitoare sa fii mai atent la reteta.

daca esti interesat de fenomen, azi poti urmaril live pe linkul de aici cu ce se mananca food bloggingul.

in primul calup, de la 12.30, isi vor da arama pe fata Monica de la Foodie Family, Andie de la Andie.ro, Ana de la Easypeasy si eu, moderati de maestrul de ceremonii Florin de la Crazy Mother Cooker.

in partea a doua, de la 14.30, moderata de Manafu, vor dezbate Ana Sipciu – Industry Manager, Google, Larisa Petrini – Managing Partner, Saatchi & Saatchi, Radu Dumitrescu – fotograf culinar, Grey Wolf, Alex Negrea – Head of Facebook Department, Spada

pauza.

de la 16:45 - Blog Heroes: Adi Hadean, Anca Feodor, Mazi si Codruta Popa sunt tinuti in sah de Marius Tudosiei.

daca nu ati apucat sa fiti unul din cei peste 200 de inscrisi din sala, conferinta o puteti urmari live si pe siteul oficial al evenimentului.

ati ghicit totul se lasa cu un after party, de la 19.30, unde se intra insa numai pe baza de invitatie. urmareste contul meu de instagram, comenteaza la poze, si te poti alege cu o invitatie.

a lipsit putin ca supa asta minunata sa nu "apara" aseara in bucataria mea. eram chitit pe piept de porc la cuptor "slow roasted" cu garnitura de dovleac copt. luasem tot ce trebuie, ma apucasem sa curat dovlecii pana cand m-a vazut nevasta-mea.

"pai ce faci, mah? iar dovleac la cuptor?"

mda.... intr-o secunda s-a dus pe apa sambetei tot planul meu.

ape, ape.... eu cu dovleacul intr-o mana si cu cutitul in alta ma gandeam ..... pentru o secunda mi-au trecut prin fata ochilor scene, imagini, franturi ....ape, ape.... gata, stiu ce fac!

nu, nu arunc cu cutitul dupa nevasta-mea daca la asta te gandeai. fac o supa crema de dovleac.

si ca sa nu fie o supa simpla, o innobilez cu niscaiva parmezan si gorgonzola. plus ceva fistic sa fie si ceva crocant la mijloc. a fost un hit. ploaie de epitete si metafore pe mesenii mei.

adevaru-i ca pe vremea asta cainoasa o supa dintr-asta bogata te unge la suflet. daca ar fi sa o descriu intr-un cuvant probabil ca as alege catifelata. pofta buna!

ingrediente:
pentru 6 persoane. timp de preparare: 1 ora
- 2 dovleci placintari - cca 2kg
- 1 ceapa mare
- ulei de masline
- 50g unt
- 50g parmezan ras
- o mana de fistic
- 100g gorgonzola
- 150g smantana lichida
- supa de pui/vegetale cat sa acopere dovleacul in oala
- sare, piper alb, nucsoara

supa crema de dovleac cu fistic, parmezan si gorgonzola
- curata dovleacul si taie-l zaruri
- caleste ceapa taiata marunt intr-o oala - preferabil de fonta - in ulei de masline si unt.
- adauga dovleacul si amesteca energic
- adauga supa de pui/vegetale cat sa acopere dovleacul. daca nu ai supa poti folosi o cana mare de lapte si completa apoi cu apa. recomand supa, gustul e mai complex.
- pune capacul si lasa sa fiarba dovleacul pana se inmoaie bine. daca e nevoie, completeaza nivelul lichidului.
- adauga smantana lichida si paseaza totul cu un blender.
- adauga parmezanul ras
- pune sare, piper alb, nucsoara dupa gust
- pune supa in farfurii, presara fistic maruntit si bucatele mici de gorgonzola.

am facut un video despre cel mai bun cutit al meu si l-am pus pe youtube. m-am apucat sa scriu despre el si mi-am dat seama ca inainte de toate trebuie sa scriu cateva explicatii pentru voi, cei care nu stiti cu ce se mananca asta. asa ca iata:

in mare, in lumea asta sunt doua tipuri de cutite: europene si japoneze. cele europene sunt numite de japonezi ca western knives.

ce diferente sunt intre ele? pai ar fi pe de o parte forma iar pe de alta parte aliajul din care facute.

despre forma sunt foarte multe de spus si le vom exemplifica intr-un post ulterior. daca in lumea vestica avem in mare cateva cutite importante cum ar fi cutitul bucatarului, cutit de legume, de filetat, zimtat si satar, in tara soarelui rasare fiecare etapa din bucatarie necesita un cutit. ca atare formele cutitelor japoneze sunt muult mai numeroase.

ceea ce le face insa atat de diferite pe cele japoneze este aliajul folosit.

aliajele dure se ascut foarte bine, au un tais foarte rezistent la uzura insa pot deveni casante daca le lovesti de un os spre exemplu. cele mai putin dure, mai maleabile, se tocesc mai repede insa nu sunt casante si poti sa mai tai si un os din cand in cand cu ele cu riscul de a le toci.

aceasta duritate se masoara pe scara Rockwell (HRC prescurtat). cutitele europene din tagma celor de la Zwillinger, Wusthof, Victorinox, WMF, Sabatier, Icel, Dick, Wenger etc. au HRC(duritatea pe scara Rockwell) intre 54-57. cutitele japoneze traditionale din seria celor de la Moritaka Hamono, Takeda, Haruyuky, Kohetsu, Konosuke, Masamoto etc. au HRC intre 60 si 66. si atentie progresia este geometrica!!

ce inseamna asta in practica? daca tai o saptamana ceapa si morcovi cu un cutit european s-ar putea ca in ultima zi sa te cam impotmolesti la ceapa daca nu il ascuti din cand in cand cu masatul. daca tai o luna ceapa si morcovi cu un cutit japonez tot nu ai nevoie sa-l ascuti. si asta se datoreaza in mare parte duritatii aliajului folosit.

o alta mare diferenta pe care o poti observa comparand un japonez cu un european este profilul lamei. cutitul japonez este mai subtire in lama si patrunde fara prea mare rezistenta in ceea ce tai pe cand lama europeana este mai groasa, mai trainica si mai degraba despica ceea ce tai decat sa patrunda.

taisul lamei japoneze are deobicei un singur unghi deobicei cuprins intre 20-30 de grade pe cand taisul european are doua unghiuri, iar unghiul taisului are intre 30-45 de grade. daca incerci sa ascuti un cutit european in maniera japoneza cutitul va taia perfect o zi doua, dupa care taisul se va indoi intr-o parte sau alta pentru simplu motiv ca aliajul este mai moale.

ma vei intreba de ce nu folosesc toti aliaje tari. raspunsul e destul de simplu: aliajele tari fie ruginesc, fie sunt scumpe. mai mult decat atat aliajele tari se ciobesc daca nu esti atent cu ele. marea masa a oamenilor nu au nevoie de cutite perfecte au nevoie de cutite-unelte de care sa nu aiba prea mare grija.

aliajele tari se obtin deobicei daca adaugi in formula otelului mai mult carbon. adaugand mai mult carbon, otelul va rugini in contact cu apa si cu alimentele acide. asta inseamna ca dupa fiecare spalare sa-l stergi cu mare atentie si sa-l depozitezi intr-un loc uscat, fara umezeala. chiar si asa, fiind foarte atent cu ele, cutitele mele tot mai ruginesc din cand in cand si trebuie sa le curat.

pentru a impiedica oarecum procesul de rugina, japonezi au inceput sa faca miezul lamei din otelul foarte dur iar exteriorul dintr-un otel mai moale care oxideaza mai greu. in schita de mai jos poti vedea tipurile de cutite japoneze, de la stanga la dreapta: lama cu tais dublu cu miez dur si invelis moale, lama cu tais pe o singura parte cu miez dur si invelis moale si lama cu tais dublu dintr-un singur aliaj dur.

exista in lume cateva aliaje dure inoxidabile. din pacate nu sunt folosite foarte des la fabricarea cutitelor pentru ca sunt scumpe. de cele mai multe ori contin metale rare: wolfram, tungsten, titan, vanadium, crom etc. iar metoda de prelucrare este de asemenea costisitoare.

te vei intreba: cine castiga? de care cutit sa-mi iau? raspunsul e simplu dar si complicat: nu exista cutitul ideal. daca taie perfect se poate ciobi, rugineste, este greu de ascutit si scump. daca este mai rezistent, nu taie perfect, se toceste repede, se ascute repede si e mai ieftin. ceatza totala, nu? :))

daca te uiti la panoplia mea de cutite vei vedea ca am si cutite europene si cutite japoneze. daca vreau sa tai o shalota fin fin, tai cu japonezele, daca tai niste coaste de porc lucrez cu un cutit nemtesc iar daca despic oase folosesc un satar. cel mai important lucru este ca indiferent pe care-l folosesti, cutitul trebuie sa fie ascutit.

cutitul bucatarului sau chef's knife e numele pe care l-a capatat cutitul folosit initial in bucatarie pentru a taia bucati mari de carne de vita. extrapoland, avem trei mari directii de design:

modelul german , care e un pic mai burtos

modelul francez, care are un profil mai drept

modelul japonez, care e mai aproapiat de modelul francez

modelului japonez i se spune gyuto care inseamna chiar cutit pentru vita. lungimea lui variaza intre 18 si 30 de centimetri insa modelel standard are intre 20-24 cm. lungimea ideala pentru mine e de 24 cm desi pentru unele sarcini am nevoie si de cel de 27 de cm.

dupa cativa ani in care am folosit cutitele germane, am inceput sa folosesc cu precadere cutitele japoneze. mai usoare, mai subtiri, mai taioase, cutitele japoneze m-au convins definitv.

ultimul cutit achizitionat de mine este Haruyuki SRS 15 de 240 mm si probabil este cel mai bun cutit de pana acum. vine intr-o frumoasa cutie traditionala, invelit intr-o pagina de ziar japonez.

este extrem de bine ascutit si foarte subtire. indicativul SRS-15 face referire la procedeul de sinterizare din metalurgia pulberilor. pe scurt in loc sa topeasca mai multe metale ca sa obtina un aliajul, le fac pulberi fine apoi le preseaza cu o presiune uriasa obtinand un aliaj cu calitati diferite decat cel obtinut prin topire. deobicei se cauta obtinerea unei duritati mai mari.

in cazul de fata duritatea este 64-65 HRC. principalul avantaj fata de celelate japoneze din panoplie: nu rugineste. mare lucru, va spun!

un scurt review al cutitului il puteti vedea aici:

simbio s-a redeschis pe negustori 26. asta e stirea. motiv de bucurie pentru food bloggeri bastinasi care se reintorc acasa. #acasalasimbio

pentru ca simbio n-a fost si nici nu va fi doar o carciuma ci locul in care food bloggeri se intalnesc sa stea la taclale, sa rada, sa povesteasca, sa se distreze. fara presiunea si eticheta pe care o resimti de fiecare data cand o carciuma te invita sa le testezi meniul. pentru ca dana si iulia, parinti lui simbio, nu sunt si nu stau la masa cu noi ca patroni sau manageri ci ca prieteni. iar elena-pr-ul-de-la-simbio nu e de la pr cand e la masa cu noi ci e de-a noastra, din gasca mancaciosilor.

meniul s-a schimbat putin, iar lucrurile care imi placeau la vechiul simbio sunt si acum pe meniu. minunatiile de la breakfast poti sa le comanzi toata ziua - sa nu cumva sa ratezi eggs benedict ;)

sandwichul tuna melt e preferatul meu dar nu m-as da inapoi nici de la

cel cu curcan si sunca. iar daca n-ai chef de carne poti sa incerci fie un

sandwich vegetarian cu avocado, rosii uscate, masline, rucola si rosii,

fie un quinoa burger cu naut, avocado, salata si rosii.

burger one e juicy cum ar trebui sa fie,

iar naked burger si-a pierdut chifla pe drum dar a primit o delicioasa branza de capra care se topeste languros peste el.

bucataria e, cum altfel, la vedere.

lista de vinuri e scurta insa selectia poate bucura orice entuziast intr-ale vinului.

restul povestilor si pozelor le puteti vedea si pe pagina mea de facebook sau pe paginile prietenilor mei de pahar - de la stanga la dreapta: Foodie Family , Crazy Mother Cooker, Andie's Veggies, Butter and Cream, Taste Bazaar, Easy Peasy, Mazilique, Chicineta, Elena-pr-il-de-la-simbio, Simbio si cea care nu se vede dar care a facut minunatele poze Kiss the Cook(multumim Cata!).

intalnire de biznis la londra prin toamna lui 2011. hotel montcalm de 5 stele in mayfair. la concierge marius are frac negru, pantofi de lac si manusi albe. nu, marius nu e roman, e lituanian. eu am adidasi si pantaloni chinos. intreb care-i al mai bun restaurant de peste de prin zona. imi recomanda ceva cu fish curry. ii zic: au lobster la carciuma asta? aaaa, nu! cum sa aiba? au curry si fish'n'chips peste drum. pentru lobster va recomand restaurantul scott's care-i acilisea, tot in mayfair.

si-a scos engleza scrobita de hotel de 5 stele si cu aplomb si carisma a rezervat mintenas o masa pentru cina, rezervare imposibila muritorului de rand mai devreme de 3-4 zile,

la 8 trecute fix, imbracati cu sacou c-asa cere la dress code, ne-am prezentat la stabiliment. agitatie mare, multe masini jupuite parcate peste drum cu multi homelessi care pareau ca dorm in masina. cu paturica, cu pernuta, cu fes in cap, cu ceaiul aburind in termos. ce ti-e si cu londra asta, zic! taman acilisea pe strada asta blindata cu bentleyuri.

portarul cu joben, frac negru si manusi albe ne invita inauntru nu inainte de a ne avertiza ca e posibil sa fim deranjati de flashurile jurnalistilor din masinile jupuite de peste drum care stau la vanatoare sa surprinda cum se-neaca vedetele lor cu-n os de peste.

inanutru antichitati. unele poarta patina timpului altele zibelina, nurca sau nutrie. cu cat e doamna mai in etate cu atat are mai multe turme de rozatoare pe umeri. sunt studiat atent, din cap pana-n adidasi si parc-aud si-un pufnit dezaprobator. imi zic in gand ca merita sa indur si niste aristocratie britanica daca e mancarea asa buna cum a laudat-o marius si jumatate din tripadvisor.

dupa un chablis si 4 duzini de fines de claires m-am destins incat sa nu-mi mai pese de zibelina care m-a sagetat otravit cand mi-am aruncat sacoul imediat ce am ajuns la masa.

cand a sosit extraordinarul lobsterul thermidor

si a doua sticla de vin, un riesling frankland estate 2009 de 95 de puncte mai-mai ca incepuse sa-mi placa restaurantul asta ghebos. mi-am promis atunci in barba, ca mircea la rovine ca tre' sa intreprind si eu asa ceva acasa.

nu mi-a pasat prea mult de amenintatrile chelnerului cum ca o sa rup orice relatie cu aristocratia britanica daca comand baked vacherin mont d'or si-am luat desertul meu favorit:

pe cand caruciorul cu branzeasca imputiciune trecea printre zibeline, nutrii si nurci oftaturi dezaprobatoare se scurgeau pe podea printre louboutini si balenciaga.

stop cadru. ape-ape, valuri-valuri (cum zice un barbos copywriter): aseara, pe cand rememoram in gand cam ce n-am gatit eu niciodata mi-a cazut cu tronc lobster thermidor si promisiunea demult uitata. stop cadru. ape-ape, valuri-valuri peste nishte timp iaca lobsterul:

pe un pat de fasole verde trasa la tigaie cu bacon si usturoi.

pune-i alaturi cel mai bun vin alb sec pe care il ai si te asigur ca o sa ai o seara pe cinste. hai noroc.

ingrediente:
timp de preparare 1 ora. pentru 2 persoane.
- 1 homar - cu cat mai mare cu atat mai bine
- jumatate de lamaie, bouquet garni
- 50g de unt
- 20g de faina
- 60 de grame de parmezan
- 50ml vin alb sec
- 20ml din cel mai bun coniac pe care il ai
- 100ml lapte
- 4 salote
- 350g pastai verzi(conserva daca nu e sezon)
- 6-7 felii de bacon/pancetta
- 3 catei de usturoi
- ulei de masline
- sare, piper, nuscoara, mustar praf

lobster thermidor
- fierbe homarul 8-10 minute in apa cu jumatate de lamaie si bouquetul garni, apoi raceste-l in apa cu ghiata
- topeste untul. adauga faina, amestca pana devine un roux clasic. adauga salotele taiate cat de fin poti. caleste-le timp de 1-2 minute
- adauga simultan vinul, coniacul, laptele. condimenteaza cu sare, piper si nucsoara. pune si un praf de mustar. amesteca continuu apoi trage de pe foc.
- taie homarul in doua pe lungime cu un cutit mare si gros. scoate carnea din el si toac-o marunt. nu uita de carnea din clesti - eu am scos-o cand l-am halit
- toarna din sosul obtinut peste carnea de homar maruntita. adauga parmezanul ras.
- umple cochilia de homar cu pasta obtinuta, presara niscaiva ulei de masline si parmezan pe deasupra lor. da la cuptorul incins la 200 de grade celsius vreme de 10-12 minute.
- intre timp caleste baconul si ustoroiul intr-o tigaie. adauga pastaile blansate(sau din conserva), stropeste cu ulei de masline si condimenteaza cu sare si piper.
- monteaza pe farfurie in ordinea: bacon, pastai, homar.
tips and tricks. daca iti mai ramane pasta de homar extra poti sa o pui intr-un ramekin sa o presari cu parmezan si sa o dai la cuptor odata cu homarul. va fi un extra topping delicios pentru pastaile tale.

dorada "en papillote" cu dovlecei la gratar sau despre rezolutii

Scoici cu hribi, usturoi si patrunjel

computational creativity sau despre viitorul bucatariei

coquelet cu legume si sos de mar

gazpacho cu zmeura

despre confort.

Provocarea Lay's

iata care sunt noile retete lays....

paste cu pomodori secchi, broccoli si carnati

borough market duck confit sandwich

Pisa, Atena, Paris sau Barcelona? unde vrei sa te trimit ?

carcatita & creveti in stil spaniol

Lay's te trimite intr-un city break cu iubi daca....

risotto cu vongole si fasolari

Urmareste live Food Bloggers Conference

supa crema de dovleac cu fistic, parmezan si gorgonzola

despre cutite - scurta introducere

cutitul bucatarului - chef's knife : haruyuki srs 15

Simbio #acasalasimbio

lobster thermidor